teodor dume>SCRIITORII, PRIETENII MEI> IOAN BARB

rănile încetinirii

Mai era puţin calm
îţi ascundea privirile în cuiburile de sub tâmple
în acel loc pe înălţimi
mă copleşeşte necunoscutul
uneori poartă însemnele unei cetăţi
şi nenumărate chipuri de zei
încă strâng în pumni liniştea până când vântul
înflorit în coloanele templului
seamănă cu fulgerul ce mă desparte
de îmbrăţişarea femeii mele

este tot mai aproape
anotimpul încetinirii tuturor lucrurilor
o să îmbrac hainele cele vii
în care sufletul aşteaptă înmugurit
vremea când va trece pe deasupra umbra Sa
şi se va desprinde din aşteptare

Barb Ioan

răsăritul unei păsări
*poem*

moartea este doar un ogor
din când în când semănăm câte-un trup

pentru lumea de dincolo unde viaţa va încolţi

îl îngropam pe tata
groparul făcea ultimele retuşuri
cu lopata în pământul cald
mormântul seamănă cu o pasăre neagră
lutul dimprejur avea forma
aripilor pregătite de zbor
îmi spuneam îi vor îmbrăca trupul
în întunericul din care a fost luat cândva
dar sufletul îi va răsări într-o altă lume
un cer nou pe care Dumnezeu a marcat
locul de unde izvorăşte fiecare pasăre

furtuna flutura deja steagul în vârful copacilor
viaţa ni se ascundea încă în plămâni
trăiam

cineva a spus să plecăm
în curând vom fi şi noi bătrâni
ne vor spăla numele într-o umbră

***

 La Salonul editurilor hunedorene /Deva, 2012 A AVUT LOC LANSAREA VOLUMULUI "Ostatec în cer", Ed. Tipo-Moldova - Iaşi, 2012, autor IOAN BARB

teodor dume şi administraţia Confluenţe lirice felicită autorul