lumina din veioză
se va stinge încet
şi dincolo geamul
roua se va rupe
sub tălpi
cu fiecare piatră tocită
voi înainta înspre
capătul celălalt
insesizabil o să mă uit la ceas
nicio tresărire
înăuntrul meu aceleaşi întâmplări
aceleaşi atingeri
în urmă încă o piatră tocită
trag perdeaua şi încerc
să-mi amintesc dimineaţa
în care bunicul
îşi adunase sentimentele
cu gesturi împrumutate
cotrobăi prin timp
ca într-o arhivă
şi aştept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu