BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

05/08/2012

teodor dume: scriitorii prietenii mei (atila racz)

ATILA RACZ, DUBLIN                      


SCRIBUL



din miezul lucrurilor se înalță o femeie goală
îi așez prosopul alb sub tălpi
în jurul ei tot oceanul
umbra-i învie
trece prin mâinile mele
cuvintele pe care vreau sa le spun
le înec în cerneală
imitând scribul întemnițat între silabe
mă privesc
cu câtă iubire pustia
se acoperă cu pielea mea nisipoasă
șiroind cu vântul uscat printre tufe pietroase
câtă iubire ascunde noaptea
între gleznele mătăsoase
ca o fecioară ieșită în prag cu o lumânare aprinsă
urcând cărarea țesută printre coline
spre orizontul tăiat cu o spadă de sânge
destinul moare
ca o floare neagră în palma deschisă
mă ierți
nu-i așa
poemul se sfârșește între cuvinte
dar
îți jur că o să rămân în jurul inimii
să-i ascult tânguitul
prin
noaptea ce îneacă între ferestre
un strigăt

Niciun comentariu: