toamnă cu femei
pe dame street
cu mine nu se mai întâmplă nimic
pe dame street
cu mine nu se mai întâmplă nimic
știu că de aici începe sentimentul banal al însingurării
moartea-n picioare
toamna se dezbracă pe străzi
cântărețul de pe dame street și poetul
vând iluzii trec prin pelicula timpului
oameni îchiși în priviri cum vrăbii de sare
printre ziduri nopțile umede prostituatele
și bețiile cu absit
în fiecare strigăt un altul ca un lanț de nisip
pescărușul din cehov înecat în stropii de ploaie
surd încăpățânat să-mi caut drumul
să mă spânzur de fiecare cuvânt neaoș
de când au început ploile trăiesc sub un clopot de mâzgă
nu-mi plac scenariile în care suport stoic securea călăului
ascuțișul frânghiei trupul meu atârnat de un nor
ca în pântecul mamei începutul demumificării
femeia de lângă mine mă înlocuiește cu imaginea unui spartan
poetul pleacă în sărăcie cu fiecare poem mai înduplecat
realitatea colorată cu oameni un cimitir perfect construit
fiecare săpând gropi sub limba altuia fiecare
îngropând neliniștea
alunec pe drumuri șerpești
gheișa mă va îmbrăca în cuvinte
goală ca spinul uscat
îmi va aminti gustul iubitei mirosul ei tânăr ca frunza de lămâi
pașii tălpile însângerate de orizontul spart
trupul ei cald atât de cald încât
fiecare femeie din mine va arde
moartea-n picioare
toamna se dezbracă pe străzi
cântărețul de pe dame street și poetul
vând iluzii trec prin pelicula timpului
oameni îchiși în priviri cum vrăbii de sare
printre ziduri nopțile umede prostituatele
și bețiile cu absit
în fiecare strigăt un altul ca un lanț de nisip
pescărușul din cehov înecat în stropii de ploaie
surd încăpățânat să-mi caut drumul
să mă spânzur de fiecare cuvânt neaoș
de când au început ploile trăiesc sub un clopot de mâzgă
nu-mi plac scenariile în care suport stoic securea călăului
ascuțișul frânghiei trupul meu atârnat de un nor
ca în pântecul mamei începutul demumificării
femeia de lângă mine mă înlocuiește cu imaginea unui spartan
poetul pleacă în sărăcie cu fiecare poem mai înduplecat
realitatea colorată cu oameni un cimitir perfect construit
fiecare săpând gropi sub limba altuia fiecare
îngropând neliniștea
alunec pe drumuri șerpești
gheișa mă va îmbrăca în cuvinte
goală ca spinul uscat
îmi va aminti gustul iubitei mirosul ei tânăr ca frunza de lămâi
pașii tălpile însângerate de orizontul spart
trupul ei cald atât de cald încât
fiecare femeie din mine va arde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu