menhire
oricât am scrie realitate este mult
dar mult mai poetică
cum de pildă
ți-ai pune un picior peste altul
și m-ai atinge cu ochii
scrierile în piatră
pe valuri de ape
câtă amintire
neliniștea tălpilor ce calcă praguri
poezia ce moare când te dezbraci
și te lași devorată
ți-am văzut ochii
un lac în care mi-am adâncit chipul
iată nu mai sunt singur ești lângă mine
dacă vezi că în primăvară
grădina
este goală
amintește-ți că nu mai pot
că nu mai sunt tânăr să innebunesc
pământul dăruindu-mă
să-l mângâi
să mă nasc
să te simt
și mai ales să fug de el în copilarie
despre mâine vor scrie alți damnați
eu doar trec printre coapsesle tale
născându-mă
ți-ai pune un picior peste altul
și m-ai atinge cu ochii
scrierile în piatră
pe valuri de ape
câtă amintire
neliniștea tălpilor ce calcă praguri
poezia ce moare când te dezbraci
și te lași devorată
ți-am văzut ochii
un lac în care mi-am adâncit chipul
iată nu mai sunt singur ești lângă mine
dacă vezi că în primăvară
grădina
este goală
amintește-ți că nu mai pot
că nu mai sunt tânăr să innebunesc
pământul dăruindu-mă
să-l mângâi
să mă nasc
să te simt
și mai ales să fug de el în copilarie
despre mâine vor scrie alți damnați
eu doar trec printre coapsesle tale
născându-mă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu