în carnea de pe mine
s-a adăpostit un criminal
şi ucide fără zgomot
dar cui îi pasă
oricâte crime ar avea
în fiecare dimineaţă
la amiază şi seara
îl hrănesc cu iluzii apoi
privesc cum îşi caută prada
s-ar cuveni să dau şi eu
câte puţin din moartea mea
sau să o împart frăţeşte
înainte să vorbesc despre iubire
dar toate astea nu sunt decât gesturi
prin care vreau să iubesc şi să devin mai puternic
decât întunericul ce intră înlăuntrul meu pe furiş
clipă de clipă în fiecare dimineaţă
la amiază şi seara stau la pândă
sângele pofticios pulsează
mă ridic pe durere
şi aştept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu