De ce adevărul pierde alegerile
Când un om face o paralizie facială, cea mai simplă dintre explicaţiile din public este "l-a tras curentul". Supusă la vot, această afirmaţie ar lua probabil peste 80% din votul popular. Viruşii sau un accident vascular cerebral, adică adevăraţii vinovaţi potenţiali, ar trebui să se mulţumească cu veşnicul procentaj al UDMR: sub 10%!
Asta e marea problemă cu adevărul pus la vot: nu vei valida altceva decât legende. Adevărul va fi înfrânt de gura lumii. Realitatea va pierde orice referendum. Pentru că nouă ne place să votăm povestea, nu cifrele. Visul, nu experimentul. Emoţia, nu adevărul.
Nu poţi să recurgi la popor ca să afli dacă teoria corzilor e corectă, de exemplu. Pentru că poporul va crede că te referi la fetele de pe centură.
Nu poţi te întorci la popor ca să afli leacul cancerului, data următoarei eclipse sau cea mai bună soluţie de ieşire din criza economică.
Nu poţi să recurgi la popor nici măcar dacă vrei să afli cât e ceasul. Pentru că fiecare are ceasul lui: unul a rămas în 1955, altul e cu mult înainte, în 2020.
Tocmai de aceea, e bine să nu-i punem poporului întrebări grele. E suficient că, o dată la patru ani, e nevoit să decidă care e mai puţin ticălos dintre tipii pe care şi-i alege de şefi. Pe baza culorii cravatei.
După acest principiu, domnul Puiu Haşotti (ministru al culturii) a decis că nu poate lasă faptele să se pună în calea unei credinţe populare. Că nu ne poate strica frumuseţe de carte de vizită naţională daco-romană cu un paşaport de neam prost, turcesc. De-aia a interzis analizele ADN făcute pe rămăşiţele Basarabilor. Dacă nu-s de-ai noştri? Dacă ne-am început istoria aşa cum, iată, ne-o terminăm, sub management de expaţi?
Toată povestea asta sună mai degrabă a despotism din Kazahstan, nu a ştiinţă europeană. Ungurii şi-au expertizat şi ei mormintele principilor presupuşi cumani şi-au aflat că într-adevăr erau de neam oriental. Orgoliul naţional n-a păţit nimic, e bine mersi, intact, ba chiar obraznic, după cum a dovedit-o recenta poveste cu urna poetului fascist.
Şi-atunci, de ce nu ne putem dezgropa istoria, aia reală? Foarte simplu: pentru că, după falimentul Hidroelectrica, doar mândria naţională a mai rămas ne-privatizată. Doar ea a fost ferită de încetare de plăţi. Din ea ne extragem din timp în timp scuzele pentru fiecare eşec în masă: "străinii sunt de vină, complotul masonic, multinaţionalele, Bilderberg şi ăia care bagă chimicale în pâine". Nu putem să rămânem fără istoria asta contrafăcută şi plină de bătălii câştigate şi glorie. Pentru că doar cu ea ca scuză ne mai putem odihni liniştiţi după fiecare catastrofă. Fără Mihai şi Ştefan şi Decebal, ce-ar mai fi loserii Popescu şi Ionescu? Fără daco-romanitate, nu cumva ar trebui să ne-apucăm, în sfârşit, de treabă, în România reală de azi?
Bine, mai e e şi-un argument de legendă în chestia deshumării Basarabilor: la "mutra de tătar a lui Băsescu" (am citat cu aproximaţie din România Mare de-acum câţiva ani), ce ne facem dacă descoperim că primii domni sunt verii lui mai de departe?
Asta e marea problemă cu adevărul pus la vot: nu vei valida altceva decât legende. Adevărul va fi înfrânt de gura lumii. Realitatea va pierde orice referendum. Pentru că nouă ne place să votăm povestea, nu cifrele. Visul, nu experimentul. Emoţia, nu adevărul.
Nu poţi să recurgi la popor ca să afli dacă teoria corzilor e corectă, de exemplu. Pentru că poporul va crede că te referi la fetele de pe centură.
Nu poţi te întorci la popor ca să afli leacul cancerului, data următoarei eclipse sau cea mai bună soluţie de ieşire din criza economică.
Nu poţi să recurgi la popor nici măcar dacă vrei să afli cât e ceasul. Pentru că fiecare are ceasul lui: unul a rămas în 1955, altul e cu mult înainte, în 2020.
Tocmai de aceea, e bine să nu-i punem poporului întrebări grele. E suficient că, o dată la patru ani, e nevoit să decidă care e mai puţin ticălos dintre tipii pe care şi-i alege de şefi. Pe baza culorii cravatei.
După acest principiu, domnul Puiu Haşotti (ministru al culturii) a decis că nu poate lasă faptele să se pună în calea unei credinţe populare. Că nu ne poate strica frumuseţe de carte de vizită naţională daco-romană cu un paşaport de neam prost, turcesc. De-aia a interzis analizele ADN făcute pe rămăşiţele Basarabilor. Dacă nu-s de-ai noştri? Dacă ne-am început istoria aşa cum, iată, ne-o terminăm, sub management de expaţi?
Toată povestea asta sună mai degrabă a despotism din Kazahstan, nu a ştiinţă europeană. Ungurii şi-au expertizat şi ei mormintele principilor presupuşi cumani şi-au aflat că într-adevăr erau de neam oriental. Orgoliul naţional n-a păţit nimic, e bine mersi, intact, ba chiar obraznic, după cum a dovedit-o recenta poveste cu urna poetului fascist.
Şi-atunci, de ce nu ne putem dezgropa istoria, aia reală? Foarte simplu: pentru că, după falimentul Hidroelectrica, doar mândria naţională a mai rămas ne-privatizată. Doar ea a fost ferită de încetare de plăţi. Din ea ne extragem din timp în timp scuzele pentru fiecare eşec în masă: "străinii sunt de vină, complotul masonic, multinaţionalele, Bilderberg şi ăia care bagă chimicale în pâine". Nu putem să rămânem fără istoria asta contrafăcută şi plină de bătălii câştigate şi glorie. Pentru că doar cu ea ca scuză ne mai putem odihni liniştiţi după fiecare catastrofă. Fără Mihai şi Ştefan şi Decebal, ce-ar mai fi loserii Popescu şi Ionescu? Fără daco-romanitate, nu cumva ar trebui să ne-apucăm, în sfârşit, de treabă, în România reală de azi?
Bine, mai e e şi-un argument de legendă în chestia deshumării Basarabilor: la "mutra de tătar a lui Băsescu" (am citat cu aproximaţie din România Mare de-acum câţiva ani), ce ne facem dacă descoperim că primii domni sunt verii lui mai de departe?
Supun la vot care explicaţie vă place mai tare.
Lucian Mîndruţă este comentator Mediafax Group
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu