umbra se aşază peste mine
nu-i mică şi nici mare
mi se potriveşte ca o mănuşă
(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viaţă
fiecare creşte în jurul alteia)
şi pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aştept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii şi aştept
văd multe imagini şi pe Dumnezeu
păşind printre lucrurile mele
pare îngândurat
amorţeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine
nu doare deloc
tot ce vreau acum e
să ies din noapte şi să-mi
împreunez mâinile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu