e o formă a vremii în care te ascunzi de teama să nu te afunzi în tine în timp ce te prefaci că trăieşti...
teo nu-şi găseşte locul
e mult mai bătrân decât
arătătorul de la ceasul lipit
pe tencuiala peretelui alb
noaptea de iarnă ticăie
între două respiraţii
acoperind clipele
până dincolo
de marginea privirii
teo trage cearşaful vrând
să rămână în noapte
cu gândurile muiate în linişti
soarbe din cuvinte
ca dintr-o rugă
nu are unde să plece
se goleşte pe dinăuntru
înşfacă o felie de aer
şi priveşte
afară
nimeni
caută un drum
o potecă ceva
sau poate un nume
reinventând totul
acolo înăuntru
lângă liniştea lipită
de versantul drept al inimii
au mai rămas câteva nervuri
în care s-a refugiat viaţa
teo s-a ascuns
îşi lipeşte cuvintele de limbă
şi tace în timp ce-şi aminteşte
toate lucrurile vechi
(parcă dintr-o altă dimensiune)
cu mulţi oameni şi biserici renovate în alb
ceva se întâmplă
teo se pierde
pare să nu-şi mai amintească
numele tatălui confundă pruncii
cicatricea ascunsă sub brăţară s-a întins
are culoarea galbenă şi foarte puţin negru
dar nu vrea să ştie
pentru el lumea se sfârşeşte în fiecare zi
teo derulează imagini
îşi vede mezinul îmbrăcat
în hanoracul cu glugă neagră
inima tace
ceva începe să moară
teo se face că doarme
BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME
Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
25/03/2011
teodor dume: un fel de solstiţiu. în lumea cu multe lucruri
ploaia intră în pământ doar respiraţia
pulsează într-un verde crud
aproape de oameni
foarte aproape
se aude un ţârâit de greier
verdele strâns în jurul meu
îndepărtează cerul
cu aceeaşi strălucire
o rază flirtează
cu mine
cine s-o mai înţeleagă şi pe asta
poate veşnicia începe de aici
din verdele acesta sau din
fanta în care m-am aşezat să
privesc lumea
într-un moment de sinceritate
oricum nu-mi pasă prea mult
confuz şi suferind de iubire
într-o zi o să mă îndepărtez
cu o jumătate de viaţă
lăsând într-o parte
lucrurile prin care nu
am trecut niciodată
şi-n cealaltă
patul
măsuţa de scris
(cu o lumânare în sertar)
veioza
bloc notess-ul
şi
alte nimicuri...
pulsează într-un verde crud
aproape de oameni
foarte aproape
se aude un ţârâit de greier
verdele strâns în jurul meu
îndepărtează cerul
cu aceeaşi strălucire
o rază flirtează
cu mine
cine s-o mai înţeleagă şi pe asta
poate veşnicia începe de aici
din verdele acesta sau din
fanta în care m-am aşezat să
privesc lumea
într-un moment de sinceritate
oricum nu-mi pasă prea mult
confuz şi suferind de iubire
într-o zi o să mă îndepărtez
cu o jumătate de viaţă
lăsând într-o parte
lucrurile prin care nu
am trecut niciodată
şi-n cealaltă
patul
măsuţa de scris
(cu o lumânare în sertar)
veioza
bloc notess-ul
şi
alte nimicuri...
16/03/2011
teodor dume: gesturi. doar atât cât durează un vis
aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu ştiu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat
unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite şi că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuţul de argint
busuiocul şi
câteva lacrimi
Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciţi
mâinile slabe şi degetele lungi
purta cămaşa albă cu dantela cusută
în ajunul paştelui în care a plecat...
şi-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece şi greu
îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiş ca şi atunci când
eram mic şi nu voiam să-mi dau jos cămaşa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
aşa îmi spunea Ana
mai cred şi acum că ea
locuieşte aproape de Dumnezeu
şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă
de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiş
liniştea ronţăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă priveşte şi tace
degeaba
am vrut să spun
cât durează un vis şi să
mă identific cu această aşteptare
nu cunosc semnificaţia gestului
se pleacă pur şi simplu...
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu ştiu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat
unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite şi că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuţul de argint
busuiocul şi
câteva lacrimi
Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciţi
mâinile slabe şi degetele lungi
purta cămaşa albă cu dantela cusută
în ajunul paştelui în care a plecat...
şi-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece şi greu
îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiş ca şi atunci când
eram mic şi nu voiam să-mi dau jos cămaşa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
aşa îmi spunea Ana
mai cred şi acum că ea
locuieşte aproape de Dumnezeu
şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă
de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiş
liniştea ronţăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă priveşte şi tace
degeaba
am vrut să spun
cât durează un vis şi să
mă identific cu această aşteptare
nu cunosc semnificaţia gestului
se pleacă pur şi simplu...
teodor dume: poate doar astăzi
frigul trece prin pori şi sângerează puternic
am îmbătrânit altă soluţie nu există
poate e timpul să ademenesc moartea
şi să o împiedic să mai treacă
printre oameni
aş face orice dar nu mai am timp
e inutil să mai vorbesc despre asta
liniştea creşte ca un muşuroi
şi în ochiul stâng am o zbatere
de ceva vreme
simt o senzaţie ciudată
în dimineaţa asta o să las lumea
să se caţere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinţi
sau ceva obscen
nu-mi pasă
am îmbătrânit altă soluţie nu există
poate e timpul să ademenesc moartea
şi să o împiedic să mai treacă
printre oameni
aş face orice dar nu mai am timp
e inutil să mai vorbesc despre asta
liniştea creşte ca un muşuroi
şi în ochiul stâng am o zbatere
de ceva vreme
simt o senzaţie ciudată
în dimineaţa asta o să las lumea
să se caţere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinţi
sau ceva obscen
nu-mi pasă
teodor dume.: TRATAMENTE PENTRU INIMĂ (ANTOLOGIE)
În urmă cu câteva zile a ieşit de sub tipar antologia (poezii de dragoste) "tratament pentru inimă", în care veţi găsi nume binecunoscute pe acest site.
- Liviu Ioan Mureşan, prezent cu o grupare de 20 poezii, intitulată "Să fim rezonabili".
- Teodor Dume, 20 de poezii cuprinse sub titlul "a iubi înseamnă a trăi înăuntrul celuilalt".
- Ottilia Ardeleanu, 37 de poezii, "Poemele din dreptul inimii".
- Alexandru Gheţie, în "tipa care colorează iarba" propune cititorului 22 de poeme de dragoste.
- Vali Slavu, păşeşte ferm cu "debut inimos", 6 poezii.
- Ioan Barb, conturează frumosul, prin ciclul "Când nu mai este timp de iubire", cu 22 de poeme.
Cartea are 169 de pagini, şase autori şi şase subtitluri prin care invită cititorul să ia o doză de dragoste pentru ziua de mâine.
"Tratamente pentru inimă" a apărut în martie 2011 la Editura "Studis", Iaşi
Consilier editorial: Dranca Adrian
Secretar editorial: Moroşan Paul
ISBN 978-606-8242-68-2
. |
- Liviu Ioan Mureşan, prezent cu o grupare de 20 poezii, intitulată "Să fim rezonabili".
- Teodor Dume, 20 de poezii cuprinse sub titlul "a iubi înseamnă a trăi înăuntrul celuilalt".
- Ottilia Ardeleanu, 37 de poezii, "Poemele din dreptul inimii".
- Alexandru Gheţie, în "tipa care colorează iarba" propune cititorului 22 de poeme de dragoste.
- Vali Slavu, păşeşte ferm cu "debut inimos", 6 poezii.
- Ioan Barb, conturează frumosul, prin ciclul "Când nu mai este timp de iubire", cu 22 de poeme.
Cartea are 169 de pagini, şase autori şi şase subtitluri prin care invită cititorul să ia o doză de dragoste pentru ziua de mâine.
"Tratamente pentru inimă" a apărut în martie 2011 la Editura "Studis", Iaşi
Consilier editorial: Dranca Adrian
Secretar editorial: Moroşan Paul
ISBN 978-606-8242-68-2
. |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)