BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

28/01/2011

teodor dume: îngrijorare

mă proptesc în faţa oglinzii
şi mă privesc cum mi se usucă pielea

mi-e teamă că aş putea rămâne
o bucată de hârtie scăpată pe jos
sau poate o cărare pe care
nimeni nu pleacă decât
o singură dată

cu ninsorile

2 comentarii:

Anonim spunea...

... acest mic poem îmi amintește de geniala formulare pe care o pronunță poeta Ana Blandiana cu privire la efectul treceri timpului asupra trupului, zicînd: "Timpul scrie pe trupul meu versuri"
...
Scrie versuri metaficice care în lumea sensibilă au forma unor riduri pe care tot timpul le accentuează pe zi ce trece ... pe zi ce trecem din lumea ridurilor în lumea versurilor.
...
Trebuie să avem demnitatea să fim chiar și o "cărare", sau "o bucată de hîrtie scăpată pe jos" prin acestea nu vom fi un nimeni ...
...
Nimeni nu există!
La fel cum și "Golul nu e gol" (Ion Voica).

teodor dume spunea...

miShu,
mulţumesc mult de trecere şi semn. te mai aştept.

cu sinceritate,
t. dume