poezie
primăvara poezia învie
în jurul zidurilor în jurul camerei în jurul mâinilor
scriu iar umbra ta mă îmbracă
trecem prin moarte iubindu-ne
amintirea liliacului înflorit curge prin pleoape
nechemați ne ducem
fiecarei clipe îi adăugăm pustiirea
ne dezbrăcăm sufletul cu toamna când noapțile încep a se coace
până în inima ce se ninge-n tăcerea strigată
poezia
acel infinit neînțeles devorat de veșnicie
-nu nu
-nu nu
iau pana de aur să te scriu din glezne
spre tâmple
cu primăvara amintind un copil desenat pe ferestre