teodor dume:pentru o clipă doar numai pentru una opriţi acele ceasornicului şi dăruiţi-ii liniştea .(lui Adrian Păunescu)

cu simţurile descătuşate
spre cer suie
copacul din mine

cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc: viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare

...şi iată-mă alunecând adânc
în liniştea lucrurilor

***

Adriane, sunt versurile de suflet dăruite, la Felix, în vara lui 1978, vara în care ai plâns...

*tinere, sunt doar o iluzie pe pământ*, aşa mi-ai spus.

să ai linişte acolo unde eşti şi să veghezi mereu asupra cuvântului!