teodor dume: mototoleşte-ţi gândul şi lasă-l să se rostogolească până la mine

(din bileţelul uitat pe noptieră)



şi spune-mi că nu ţi-e frică

păianjenii nu ucid
ei strâng între colţuri timpul
şi-l anesteziază până când
mă întorc acasă

capătul drumului
e puţin mai încolo
nu-l pot vedea
şi mi-e teamă că o să cad
într-un ochi de lumină

înăuntru voi fi doar eu

un trecut...