o să îmi iau un ceas şi o să privesc trecerea timpului
un ceas mecanic să ticăie să pară trecerea reală ca viaţa
o să-l pun pe mîna stîngă ridicată în dreptul ochilor
pînă cînd voi lăcrima pînă cînd mîna îmi va tremura
şi inima îmi va bate secundele în timpane
voi deveni una cu trecerea
oamenii mă vor confunda cu timpul
vor spune că au trecut două poezii şi un vers
de la ultimul autobuz
voi deveni staţia
reperul
vorbele tuturor vorbele mele
cînd se vor obişnui cu această nouă dimensiune
oamenii de ştiinţă vor emite teoreme
să mă confirme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu