Dacă te prinde ploaia pe drum nu ai ce să faci,
Deschizi pachetul de ţigări, ascunzi plasticul în celofan ca un ecologist,
Arunci în primul coş de gunoi, ţara e un coş de gunoi,
Tu eşti un coş de gunoi;
Apoi tragi din ţigară întreg aerul secţiei unu de reanimare.
Targa e nuanţată în culori stridente,
Vecinii de la SMURD trec mai întîi pe la spital,
Cică de acolo apelul
Ce-ţi anunţă posibila moarte.
Apoi SRI, partide, consilii, cetăţeni de mare onoare,
Toţi să îţi soarbă aerul pur al morţii de sine.
Pe stradă prostituatele par sobre, în suflet ascund bidinele subţiri,
Dau veşti despre ce se pare a fi
Şi primesc cenţi.
Comisia hotărăşte,
Ploaia nu secătuieşte organele.
Pe spate aştepţi să iasă de după umbrelă
O hămesită de negresă cu buze mari,
Să îţi stimuleze organul atrofiat,
Din ploaie să ieşi ca într-o reclamă,
Cu buzele lipite de buzele ei.
Targa albă duce subtil spre regresie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu