golul dintre mine şi tine
e viaţa mea şi o desfac
ca pe o coajă de nucă
toamna
inventez culori şi
nici una nu mi se potriveşte
mă gândesc acum la o altă culoare
şi la frica ce se tot chirceşte în mine
ca un pui de veveriţă
în scorbură
e mult întuneric şi
din ce în ce mai frig
şi mai există aşteptarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu