nicolae avram: death jazz

odată m-am trezit în faţa unei
liceence decedate după ce suferise ani de zile
de o boală ciudată

lia parcă o chema era întinsă pe laiţă lângă geam
luna palidă căzuse în genunchi în păru-i galben despletit
multă vreme am rămas nemişcat ca o statuie lângă
trupul ei violet ca neaua

în odaia de alături apropiaţii spuneau poveşti
incredibile
lia era o pictoriţă talentată evoca flori minerale
recoltate
din subteranele minţii

îi plăcea peppermintul cu 4 cuburi mici de gheaţă
asculta john lenon - beautiful boy
cu două săptămâni înainte de a muri
şi-a tras-o cu toţi soldaţii de la unitatea militară din
şintereag

n-am putut să cânt degetele nu mi le puteam mişca
pe clarinet
mă uitam încremenit la moarta aceea atât de frumoasă
cu trup violet şi buze de mărgean

şi dintr-odată am dispărut ca un nor de cenuşă
după ploaie
am dispărut ca un mort

şi nu e departe seara în care m-am întors la mormântul ei
am dat la o parte pământul cu degetele
i-am smuls rochia-i de mireasă şi am futut-o rece
uşor putrezită
ca şi cum acel lied fascinant pe care i-l şopteam
seară de seară la ureche
m-ar fi făcut etern