voi îmbătrâni frumos
atât cât să pot naviga
prin urechea timpului
că doar marea
deschisă ca un pântec
revarsă culoarea peste
somnul adâncit
în trupul apei
voi călători liniştit
dincolo de ani până când
fiul meu va trece prin mine -
singura poartă deschisă
spre altă naştere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu