BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

31/05/2010

liviu ofileanu: nuda veritas

moto:
„Fiecare visează singur şi nu aude coşmarul celorlalţi.” ( Ghiorghios Seferis )

chiar dacă fiecare om are dreptul să moară de unul singur
nu e frumos din partea noastră să ne uităm prietenii
doar locuim aceeaşi planetă
unul mai diferit decât altul şi-atât de roşii la sânge.
se cuvine un moment de reculegere pentru fiecare mort din lume
dar Ei nu pot fi contabilizaţi cu iuţeala morţii lor
şi asta ar însemna să nu ne bucurăm nici o clipă din viaţă,
să dormim cu mâna la chipiu.
cu oamenii s-a rezolvat simplu: urna de pe dulap în care doarme bunica
poate fi sărutată pe etichetă,
astfel emanciparea umană şi excesul demografic au rezolvare.
cu animalele e altfel – nu au dreptul să refuze euthanasia,
nu li se trag salve de tun, aşa cum nici pentru calul mort alături de călăreţ
memoria nu are ochi şi milă.
animalele nu au alte animale venite la priveghi
şi nici nu plâng cu gândul la moştenire,
deşi încape mereu pe mâinile cui nu trebuie ca o ţară apărată de americani.
Tu ai nevoie de o americă personală
„buffalo soldier fighting for america” – bob marley
de un om care ştie să-ţi fure sufletul şi face exact ceea ce spune.
ne vom înduioşa mereu de fetele blonde şi triste
de bătrânele care stau capră-n biserici
de peştele din chiuvetă cu ochii albi şi îngheţaţi
care te fac să-ţi întorci privirea de parcă te simţi judecat.
bineînţeles că viaţa ta e mai importantă decât toţi oamenii care au fost pe pământ
şi fiinţa pe care o ţii în braţe e mai valoroasă decât sfinxul din egipt
dar şi un animal ştie asta şi nu se laudă,
până şi o insectă îşi ridică un acoperiş de paie, o familie.
sunt zile în care te trezeşti şi tu din somn
îţi dai cu apă pe obraji şi te uiţi în oglindă să vezi trăsăturile părinţilor tăi,
cearcăne mixate de un ingenios adobe photoshop
ca şi cum mutra ta de azi nu ar fi aceeaşi cu cea de ieri
şi omul din faţa ta e numai portretul robot al celui de mâine.
atunci simţi că te plictiseşti de lecturi de scris de trăit în locul altora
poate cineva ţine locul tău chiar în clipa de faţă / poate Hristos a murit pentru tine
şi n-ai curajul să te minţi că vorbele astea mai înseamnă altceva decât vreme pierdută.
abia acum vine timpul când nu mai trebuie să faci nimic pentru nimeni,
când pisica roşcată a iubirii înseamnă mai mult decât un ghem deşirat pe canapea.

2 comentarii:

bartleby spunea...

hm..e un blog nemediatizat? nu inteleg de ce nu vad multe comment-uri aici...probabil toti sunt asa de incantanti dupa ce citesc ca nu simt nevoia sa adauge nimic. tin totusi sa spun ca mi-a placut poemul, imi place scriitura de pe acest blog, e ca o antologie selectiva de texte bune.

teodor dume, spunea...

mulţumesc mult. referitor la comentarii pe texte, probabil unii sunt prea comozi pentru a mai lăsa semn de lectură.
cxontează totuşi trecerea lor şi lectura.

mă bucur că place acest blog. te mai aştept