(Piticul din palmă desface ocheanul)
mă rujez fără să mă uit în oglindă
ţigara între buze lumina de neon ca rochia albă a unei călugăriţe
nu e a mea tăcerea aceasta
(priveşte marionetele în dansurile pe care eu le cred moarte
dă din umeri îl aşază la loc)
aerul devine un nisip mărunt şi încins
nu ajung pînă la fereastră
(face însemnări despre pădurile de smochini
îi duc ceaiul observ că oliţa de lîngă patul lui e goală
te ţii bine glumesc atunci
şi mă gîndesc că nu l-am cunoscut tînăr
cînd mi-ar fi spus
fugi cu mine undeva departe)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu