BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

16/05/2010

doru dorian david: peisaj bacovian

poezie

ţipătul stăncuţelor clorează burgul desenat printre castanii tăcuţi
noaptea şi ploaia se dezbracă firesc sub lampadare ca un trecut

în vitrinele galbene pâlpâie chipul meu alungit întind mâna încerc să trec dicolo
ca prin mama ce m-a făcut

acum sincer

mă inundă singurătatea cum aeru lipicios dintr-un stup
(mă simt un peşte în cleştii crabilor forfecat sfâşiat decojit)

la cţiva paşi primăvara se stinge

atâtea plecări atâtea plecări printr-un singur trup

mă întorc în mine hotărât frigul îmi coboară-n picioare
nisipul de sub tălpi mă cuprinde şi nu pot nu pot să-njur


mă clatin
cu o scoică neagră beau viaţa caut cu unghiile pe dinlăuntru vechea rostire
clipa de cumpănă linia trasă sub fericire când mă sfârşesc



nu nu mă lăsa e prea dureros

vezi cârtiţa întinerind neliniştile pământului nu mai avem timp
să coborâm printre dansatoare
nesătui să privim cerul nesătui să bem
umbrele lor plutitoare rătăcind printre stânci

vezi plouă cu îngeri pe o icoană şi-n ochii ei blânzi
îngenunchez


Niciun comentariu: