fac parte din gaşca băieţilor de cartier
care au iubit
nici nu ştiu cât de mult şi dacă
am făcut-o într-un anumit fel
doar acum încep să înţeleg
iubirea e ca o ceaşcă de cafea
savurată dimineaţa devreme
acum stau în faţa ferestrei
şi desenez cercuri
mă redescopăr
dincolo de mine un fluture
prins între geamuri
se zbate haotic
caută o fisură...
din inima mea porneşte multă căldură
de fapt e un fel de ură
împachetată frumos
şi e singurul lucru pe care îl mai simt
sunt tot mai multe zile în care
mă strecor în singurătate
şi aştept
în locul acela strâmt
de prea multă tăcere
miroase a rânced
din când în când
cineva
îmi vorbeşte despre iubire
ca despre multe alte lucruri
ştiu că între toate acestea există oameni
şi sentimentul care nu poate fi rostit
şi mai ştiu că o iubire
nu poate să existe fără golul
care intermediază atingerea...
pentru asta suferi
mi-ar plăcea ca într-o zi
să am curajul să privesc tabloul
în care doi oameni îşi jurau
să se iubească acum şi încă o viaţă
în sfârşit
să nu spui niciodată nu
***
fluturele s-a întors şi
priveşte înspre mine
nu ştiu ce se petrece
sub aceste priviri
chipul meu devine altul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu