ştiu
trenul cu care vii o să întârzie
aşteptând într-un gând
o să privesc dincolo zborul desfăcut
dintre aripi
precum un zâmbet
mă agăţ de vise
ca o iederă de cer dar
nu pot vedea totul
şi mi-e o teamă nebună
cineva respiră din mine
îmi sorb liniştea
o dată
de două ori
apoi înghit
multă acreală
sunt epuizat
nu-mi amintesc bine lucrurile
mi-e dor de tine
mi-e dor de Dumnezeu
aici nu mai e nimeni
iar zborul s-a pierdut
în spaţiul închis
dintre noi doi
şi totuşi
ceva mă face să cred
că te văd dincolo geamul
pe drum
umbrele dorm mă târăsc
în aşteptarea asta
doar tu
exişti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu