teodor dume>Un nume pe copertă: Gheorghe Grigurcu, laureat al Premiului Naţional *Monica Lovinescu - Virgil Ierunca, * 2009

Gheorghe Grigurcu este omul de litere, criticul şi poetul. Pe el îl interesează doar literatura şi numai literatura. El nu face din literatură un mijloc pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice sau a unor poziţii sociale.
În istoria culturii noastre, numai E. Lovinescu a mai dat dovadă de atâta devotament faţă de literatură.
Şi iată că, meritele incontestabile lui Gheorghe Grigurcu sunt răsplătite.

Juriul pentru acordarea Premiului Național "Monica Lovinescu și Virgil Ierunca" 2009, format din autentice personalități de prestigiu recunoscute în România şi în străinătate, precum acad. Basarab Nicolescu, Vladimir Tismăneanu, Valeriu Stoica, Corin Braga, Ion Pop, şi Gheorghe Flutur a hotărât, în cadrul Programului anual *Zilele Monica Lovinescu* inițiat la Suceava , şi aflat acum la a doua ediție, ca laureatul pe anul 2009 al acestui important premiu (aflat la prima sa decernare) să fie Gheorghe Grigurcu.
Opera domniei sale, întreaga sa atitudine confirmă și de ce încă din timpul vieții sale, Monica Lovinescu l-a desemnat pe Gheorghe Grigurcu drept cel mai important continuator - prin critica și istoria literară, prin eseistica politico-filosofică și opera civică - , al principiului est-etic, principiu căruia i-a fost fidelă de-a lungul întregii sale cariere de disidentă anticomunistă, gânditoare și eseistă, scriitoare, critic și istoric literar, dar și ca militantă, luptătoare pentru drepturile omului și ale cetățeanului, filosof politic, jurnalist liberal-democrat și intelectual public de expresie profund și constant antitotalitară.

Gheorghe Grigurcu
s-a născut în 16 aprilie 1936 la Soroca - romania,(azi în Rebublica Moldova) şi a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat liceul, apoi la Bucureşti, unde timp de un an a fost cursant al Şcolii de Literatură "Мihai Eminescu". La Cluj a studiat Literele. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcţionar la „Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice” şi ca profesor de şcoală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia”, pentru ca, după ce a fost îndepărtat din redacţie, să se retragă la Târgu Jiu, unde locuieşte şi în ziua de azi.
L-am cunoscut personal, în urmă cu peste 35 de ani în urbea de pe Criş, prin intermediul epigramistului Al.Silaghi, -fost redactor şef la revista de cultură *Familia* şi mai apoi la ziarul *Crişana*.
De fapt, Gheorghe Grigurcu, a fost mentorul meu şi ca drept urmare , mi-a prefaţat volumul de debut *Adevărul din cuvinte*, apărut în 1984 la o editură din Bucureşti şi după zece ani, cea de a doua carte *Strigăt din copilărie*, apărută la Oradea în 1994. După retragerea la Târgu Jiu, zona Sâmboteanu, am păstrat legătura de suflet prin corespondenţă.
În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare. Scrie de aproape patru decenii: cronici literare la cărţi de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. A publicat în „Familia”, „Viaţa românească”, în „Contemporanul”, la care a fost redactor de la distanţă, de la Târgu Jiu, la „România literară”, în ieşenele „Convorbiri literare” şi în multe alte publicaţii.
Este unul dintre cei mai importanţi critici români postbelici, autorul este, tipologic, un călinescian. Scenariul articolelor sale se repetă invariabil: parcurse calm, cărţile recenzate sunt citate sistematic, analiza constituindu-se din enunţuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert şi apoi compune un soi de colaje comentate. Inserţiile sale au adeseori şi somptuozitatea, şi aspectul paradoxal al modelului călinescian.
S-a afirmat şi ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist.
În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie şi să publice aforisme, poezie de factură modernistă, concentrată, metaforică şi conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existenţiale şi intelectuale.
Între capetele acoladei literare încerc să sintetizez întreaga sa activitate.

*Premii şi distincţii
Premiile Uniunii Scriitorilor din România, ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, ale revistelor „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Euphorion”, „Mozaic”, „Cuget liber”, Premiul naţional „Tudor Arghezi” (Tg-Cărbuneşti), Premiul oraşului Bistriţa, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internaţional de poezie Emia (Deva), premiul Asociaţiei Culturale „Duiliu Zamfirescu” (Focşani), premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, premiul oraşului Beclean, premiul de poezie (Deseşti, Sighet), premiul „Virgil Mazilescu” (Corabia), premiul Consiliului Judeţean Gorj

Volume publicate
***Poezie
* Un trandafir învaţă matematica (1968)
* Trei nori (1969)
* Râul incinerat (1971)
* Salută viaţa (1972)
* Înflorirea lucrurilor (1973)
* Apologii (1975)
* Rigoarea văzduhului (1978)
* Contemplaţii (1984)
* Cotidiene (1986)
* Oglinda şi vidul (1993)
* Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996)
* Nimic n-ar trebui să cadă (1997)
* Amarul Târg (1997)
* Dealul purtat de scripeţi (1999)
* Spaţiul dintre corole (2000)
* Acul şi steaua (2001)
* De unde până unde (2002)
* Natură moartă şi vie (2003)
* Un trandafir învaţă matematica, ediţie definitivă a creaţiei poetice de până în anul 2000 (Ed. Vinea, 2004)
* Calendar (2004)
* Fiindcă (2005)
* Castele în Spania (2005)
* Şterge soarele de praf cu o cârpă (2006)

***Critică, istorie literară, publicistică
* Miron Pompiliu şi Junimea (1969)
* Teritoriu liric (1972)
* Idei şi forme critice (1973)
* Bacovia - un antisentimental (1974)
* Poeţi români de azi (1979)
* Critici români de azi (1981)
* Printre critici (1983)
* Existenţa poeziei (1986)
* De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiş (1989)
* Peisaj critic, I, II, III (1993), (1997), (1999)
* E.Lovinescu între continuatori şi uzurpatori (1997)
* Cum am devenit stalinist (1997)
* A doua viaţă (1997)
* Imposibila neutralitate (1997)
* Dialoguri crude şi insolite (1999)
* Amurgul idolilor (1999)
* Poezie română contemporană, I, II, (2000)
* Amintiri din epoca de platină (2000)
* În răspăr (2001)
* Repere critice (2001)
* În jurul libertăţii (2003)
* În pădurea de metafore (2003)
* Post-texte (2003)
* Jocul literaturii şi al sorţii (2004)
* Vorbind, în colaborare cu Laszlo Alexandru şi Ovidiu Pecican (2004)
* De la un critic la altul (2005)
* La ce oră vine dentistul (2005)
* Fişele unui memorialist (2006)
* Opinii în genere inconfortabile (2007)

"Ne aflăm în faţa unuia din cei mai fertili poeţi români (comparabil cu Mircea Ivănescu şi Miron Kiropol), autor a peste 2500 poeme. În plus, lui Grigurcu nu i-a fost dat ca nouă, altora, să scrie şi versuri indeniabil proaste sau măcar anoste, impersonale. Mai în glumă, mai în serios, numim aceasta un uşor "handicap", cu gândul că lectorului îi place să ne surprindă sărind de la limita anonimatului la expresia personală, de la neajunsul estetic la un anume echilibru prin care să putem fi identificaţi... Mă grăbesc să constat că poezia lui Gheorghe Grigurcu îşi găsise preţioasa-i stabilitate încă de la debutul editorial din 1968, cu o culegere al cărei titlu avea să fie reluat, 36 de ani mai târziu, pe coperta ediţiei definitive! Acest poet s-a născut achevé, arta sa nu va cunoaşte "evoluţie", aflându-se completă din capul locului. Sunt numeroase, în istoria recentă şi mai îndepărtată a poeziei române, cazurile de poeţi astfel veniţi pe lume, literar: gata, fără preocuparea de a-şi ameliora mijloacele de expresie, deja singuri faţă cu destinul lor."(ilie constantin)
***
"Gheorghe Grigurcu a preferat sa ramîna atasat principiilor sale de viata, sa-si urmeze destinul – un destin care nu i-a adus prea multe bucurii omenesti, dar l-a rasplatit – speram sa fie asa si în continuare – cu o recunoastere unanima astazi. Pentru ca, pronuntînd numele lui Gheorghe Grigurcu, definim onoarea (se poate scrie si cu majuscula!), demnitatea unui om care a fost incomparabil mai mult decît noi „supt vremi”." (Grigore Scarlat)

surse: wikipedia,