| |
pătrunde în mine cu o vitalitate de invidiat
se plimbă prin sângele meu ca printr-o junglă
în tăcere
mănâncă din carnea rămasă neatinsă
de o vreme
căldura mă înăbuşă mă gândesc
la tot felul de chestii
presimt că nu o să ajung
până la capătul zilei
şi ar fi păcat
am lăsat câteva lucruri neterminate
situaţia de faţă mă intrigă
mi-e teamă
mama mă ia de mână
îmi examinează privirea
şi tace
liniştea se înteţeşte
îmi las capul pe spate şi aştept
umbra intrată prin efracţie se
lungeşte peste mine ca un val
nu nu mai plouă dar
aud sunete se risipesc prin creier
gândul îmi aleargă la întâmplare
încerc să înghit am gâtul uscat
ceva mă zgârie rău ca şi cum
ar plesni o rană
încerc să mimez indiferenţa
şi uit de durere uit de toate
nimic nu îmi vine în minte acum
nici vorbă de nepăsare şi nici de curaj
stau cu ochii aţintiţi spre tavanul
scorojit şi negru de fum
nu mai am zâmbet ci doar o tresărire
din când în când
şi o tristeţe
ştiu că nu voi schimba nimic
voi fi tot eu într-o lume rămasă la fel
undeva deasupra patului
pluteşte un abur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu