bântuise aseară,
aşa, de nicăieri
o aripă de tristeţe
străvezie ploaie de vară
scăpată din mâneca dreaptă
a unui magician ce scormoneşte
andrele şi pânza îşi ţese
lasă, trece...
o adusese seară-n spinare sau
ora ce-mi şoptise mai ai o cărare
cu pietre-n suflet de străbătut
un hop de dus sau
un apus de condus
în ring în ritm de swing departe
de mine cuvintele împing
lasă, trece...
s-a topit și-această seară
cu mişcări circulare
cutreier hârtia, o-ntâmplare
număr mia de pași cu care timpul
ne-a tatuat trupul
în adâncuri doar luna creşte sâmburi
geamanduri pentru gânduri
lasă, trece…
mă dezbrac de ziua de ieri
un fir de pelin se strecoară
între sunet și tăceri pe străzi
carnea care mă ascunde e neagră
rugăciunile întorc amintiri
înmuguresc arcuiri
spulberând distante și ani
lasă, trece...
ating dezamăgirea cu degetul
redevin osânditul ce nătâng frământă
în pumni neliniștea sunt neștiutul
cu resemnarea pe chip decojită
vezi și tu printre cioburi zâmbetul?
cu norocul în brațe
cobor să împlinesc profeția
lasă, a trecut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu