din ploi despletite
beţie amară
umbrele - adună
ecouri pe stradă
a bocet atârnă
tăcerea albastră
în şişuri de beznă
durerea se leagă
sub paşii de gheaţă
câmpia se-ncheagă
în os de lumină
asprimea păleşte
sub piele de noapte
gânduri şi şoapte
de fiinţă pustie
ce nu se cunoaşte
Un comentariu:
doruleţ,
mulţumesc pentru prezenţa ta pe blogul meu.
chiar te rog să postezi tot ce crezi tu de cuvinţă. mă bucur mult.
textul de faţă parcă vine dintr-alt registru.
îmi place cum se desfăşoară, lin şi cu efect.
te mai aştept
cu prietenie,
teodor dume,
Trimiteți un comentariu