BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

25/11/2009

teodor dume: efecte secundare

poezie

trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă şi se bea puţin
uneori e mult întuneric şi se întâmplă
în dimineţile în care intuiesc
existenţa unor sentimente intermediare

deşi nici nu ştiu cât de mult contează

ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidaţii care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira

în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc

de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
şi colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine

ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic

dar nu-mi pasă

cel ce ocoleşte suferinţa moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea

asta e tot...

9 comentarii:

cezara răducu spunea...

da, teodor

cezara răducu

atingerea unor oameni, care nu au plecat niciodată din noi, nu poate fi înlocuită!!
primul vers e un univers aparte al suferinţei!
cu sfială
rara

andrei-tiberiu măjeri spunea...

teodor!

Andrei - Tiberiu Măjeri

retin:
"de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama"

imi place mult ideea poemului. finalul este foarte bine construit!

cu prietenie,
andrei

nicolae popa spunea...

aerisire

Nicolae Popa

Degeaba l-am citit de două ori, că tot nu i-am găsit nici o ştirbitură. E u text perfect. Discurs sobru. Inspiră încredere pe măsură ce înaintezi prin "sentimente intermediare".

"ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic"

Asta NU e tot!
Rămân in asteptarea poemului următor! felicitări!

ottilia ardeleanu spunea...

Teodor Dume

Ottilia Ardeleanu

"cel ce ocoleşte suferinţa moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea" un final demn de luat în consideraţie!
Poetul este cuprins de suferinţă interioară: "uneori e mult întuneric" şi de o aglomerare de sentimente care îngreunează existenţa: "de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi dimineaţa". Nevoia de eliberare este acută.
După părerea mea, poezia aceasta arată ca un cerc care are un punct de început forte şi se închide într-un alt punct forte care se contopeşte cu primul.

Numai bine, Ottilia Ardeleanu

mahmoud djamal spunea...

pentru ca nimic nu poate inlocui atingerea

Mahmoud Djamal

un poem elagant, sobru, dar totusi nu inteleg de ce nu este evidentiat de catre domnul Nicolae Popa, daca spune ca este perfect.

ce trebuie mai mult decat perfectiune??

aprecierile mele si imi cer scuze pt sinceritate....

Djamal

doru dorian david spunea...

Dume,

Doru Dorian David

am trecut prin poemele tale si nu ti-am lasat un semn... stiu ca esti precum Donul nelinistit, curgi limpede si meandric!!! ei vezi(?) eu chiar sunt pescarul
pandind pluta! o zi mandra prietene!

doru emanuel iconar spunea...

Teodor,

Doru Emanuel Iconar
[26.Nov.09 15:31]

''de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
şi colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine

ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic

dar nu-mi pasă

cel ce ocoleşte suferinţa moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea

asta e tot...''

Ai reușit un poem în poem, așa văd eu ultima parte a poeziei. Poate fi un poem independent și încă unul foarte bun. L-am recitit de câteva ori, nu-ți vine să pleci, e de un firesc care atrage, farmecă.
Te felicit.

Doruleț

ciutura carmen luminiţa spunea...

efect

ciutura carmen luminita
[26.Nov.09 15:44]
"cel ce ocoleste suferinta moare incet
pentru ca nimic nu poate
inlocui atingerea"....

aici nu pot decat sa respir si sa spun firecul din suferinta este scris in sangele fiecaruia,
suprlativele sunt sarace...
cu inchinare pentru scriere,L

liviu-ioan mureşan spunea...

Text

Liviu-Ioan Muresan
[26.Nov.09 16:00]
puţin altfel în exprimare, acelaşi în profunzime. Văd că aţi abordat o nouă metaforă şi asta e de bine. Cititorul descoperă un limbaj al aceleiaşi profunzimi. Mare plăcere.
LIM.