poezie
cum stau pe întuneric
suflu în pipa de trandafir
e greu să afli în praful calofiliei exasperante
dacă pe scaunul cu spătar din bucătărie
curge un şarpe sau cureaua lată a blugilor
înaintez pe falia ce desparte viaţa de moarte inima de sânge
un loc microscopic
o gămălie de ac
trecut prin pâlnia urechii şi răsucit în şuviţe de celuloză
precum inul din cămaşa ţăranului cu freză
poemul se ruşinează de sărăcia contrastului
ar trebui să vorbesc despre dialogul prin semne al florilor
despre timp ca formă a sufletului
sau căutătura ta de călugăriţă răzgândită
de umerii tăi cu spinul mare şi încovoiat
măcar de tiparul acestui prunc budhist
născut de mama lui într-un clopot de bronz
şi ale cărui bătăi măsoară părul tău negru
"până când moartea ne va despărţi"
şi fără o vorbă zâmbim de parcă am fi ştiut toate lucrurile
şi fără o vorbă cel rămas va iubi pentru doi -
dragostea pregătindu-i culcuşul
îi suportă mirosul de icre şi canal olandez
nopţile uscate în oase
cu picioarele albe şi lungi ale visului desfăcute ca un pod
suflu în pipa de trandafir
e greu să afli în praful calofiliei exasperante
dacă pe scaunul cu spătar din bucătărie
curge un şarpe sau cureaua lată a blugilor
înaintez pe falia ce desparte viaţa de moarte inima de sânge
un loc microscopic
o gămălie de ac
trecut prin pâlnia urechii şi răsucit în şuviţe de celuloză
precum inul din cămaşa ţăranului cu freză
poemul se ruşinează de sărăcia contrastului
ar trebui să vorbesc despre dialogul prin semne al florilor
despre timp ca formă a sufletului
sau căutătura ta de călugăriţă răzgândită
de umerii tăi cu spinul mare şi încovoiat
măcar de tiparul acestui prunc budhist
născut de mama lui într-un clopot de bronz
şi ale cărui bătăi măsoară părul tău negru
"până când moartea ne va despărţi"
şi fără o vorbă zâmbim de parcă am fi ştiut toate lucrurile
şi fără o vorbă cel rămas va iubi pentru doi -
dragostea pregătindu-i culcuşul
îi suportă mirosul de icre şi canal olandez
nopţile uscate în oase
cu picioarele albe şi lungi ale visului desfăcute ca un pod
2 comentarii:
"sunet conjugând materia"
George Paşa
Nu mai zic nimic despre narativitate, este, până la urmă, stilul autorului şi îl respect. Oricum, există aici un vers ultim deosebit: "va fi de văzut scheletul acestui sunet conjugând materia".
Penultima strofă îmi place, de asemenea. Este acolo o reafirmare a valorilor eterne, în ciuda unor tremurici sau zgribulici care se cred buricul pământului.
Titlul este, în opinia mea, prea comercial. Din conţinut nu reiese decât vinovăţia de a exista, în condiţiile unei "tentaţii a existenţei". Sinuciderea lentă s-ar părea că este atributul artistului de excepţie, la care este mai pronunţată voinţa de autodistrugere. Până la urmă, poetul, rescriind viaţa (personală sau a imginaţiei) amână continuu sfârşitul. Oricum, vorba unui prieten, să ne aducem aminte de dictonul: "Aminteşte-ţi că vei muri!"
În concluzie, un text merituos.
+ Liviu
Corina Gina Papouis
in primul rind scuze ca nu am mai trecut demult prin textele tale..
in al doilea rind ma bucur ca m-am oprit azi pe pagina ta..si iata de ce:
textul mi-a amintit de un paragraf citit odata in Cioran: 'Spune unui suflet delicat: despărţire[], şi ai trezit poetul din el' - la care aici ai adaugat tu elementul [..de sine..]
strofa/ paragraful 2 pentru mine este subiectul si predicatul textului ori daca vrei sufletul entitatii de mai sus.:)
apreciat stilul scriiturii tale, paleta larga de sentimente conjugate aici de la patetismul, curajul si idea in sine a sinuciderii la reflectia asupra ei si ironia sortii..si mai ales pentru faptul ca sinucigasul maninca litere..:)
to conclude: un text deosebit!
Corina
Trimiteți un comentariu