poezie [ ]
(scrisoare neterminată)
ştiu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine şi tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele şi mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpăţânare
ci doar un zid umed şi înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
şi mi-e greu
presimt ceva rău
neputinţa se-ncolăceşte pe mine
şi îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârşiturile sunt părţi
care egalează distanţa dintre noi
aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...
***
nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în faţa oglinzii
şi să privesc depărtările
nu mai contează oricum
între mine şi tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele şi mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpăţânare
ci doar un zid umed şi înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
şi mi-e greu
presimt ceva rău
neputinţa se-ncolăceşte pe mine
şi îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârşiturile sunt părţi
care egalează distanţa dintre noi
aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...
***
nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în faţa oglinzii
şi să privesc depărtările
6 comentarii:
+ another brick in the wall
Ligia Pârvulescu
Ce-mi plac textele cu multitudine de interpretari. Cu trimitere la viata si la moarte, si intre acestea doua si parca invelind tot - dragostea, si ea cu toate nuantele ei, incepand cu ura si terminand cu extazul. Si da, lumile, care pot fi fatetele unei singure lumi, la randul ei o fateta din atatea fatete ale altei lumi si tot asa...
Textul nu este incarcat, are lianti atat cat trebuie ca sa-i usureze intelesul si sa ritmeze cuvintele, are deci melodicitate, iar imaginile unele sunt plastice, altele profunde. Preferata mea este din cele din urma, si anume"
"toate sfârşiturile sunt părţi
care egalează distanţa dintre noi"
Finalul lasa deschise toate posibilitatile spre oglinzile-fatete ale tuturor lumilor, ce se apropie si se departeaza pe masura ce diamantul se roteste.
Mai mentionez ca textul mi-a adus aminte de “Zidul” celor de la Pink Floyd si de filmul lor care e printre marile mele preferate, si de videoclipul celor de la Metallica - "Unforgiven II", iti las link aici Teodor: http://www.youtube.com/watch?v=PyCClNPjVac
Pentru toate cele de mai sus, spuse mult mai pe scurt decat e de spus, las stea.
= ...
Sebastian Breştin
domule dume, sa nu spun ca ati scris viata mea intr-un poem, voi spune doar ca ati scris un poem care se muleaza perfect peste ce am trait pana acum + ce traiesc in prezent, poate si pe un viitor minuscul.
da da da sunt atatea sentimente in acest poem
DETASAREA
"ştiu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine şi tine
nu-i decât un punct" - Cioran spune ca e foarte buna detasarea
"în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele şi mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd" - impedimente, ex. lipsa de comunicare, lamurirea lucrurilor, acel mister inca necunoscut
"nu e nici ură nici încăpăţânare
ci doar un zid umed şi înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo..." - aici chiar asa este. chiar nu este "ura" sau "incapatanare", este asteptare si speranta, iar cu asta vine frica ca nu se va mai relua, curiozitatea pentru cum se va termina totusi povestea celor doi, ea nu se termina la despartire.
"încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
şi mi-e greu
presimt ceva rău
neputinţa se-ncolăceşte pe mine
şi îmi taie răsuflarea dar" - curiozitatea, gelozia ne forteaza sa ne "tărâm prin smoală" de atatea ori, si normal ca presimtim ceva rau, ca bine nu poate fi din aceasta gelozie nesigura. neputinta in aceste cazuri e omniprezenta. starea de slabiciune, anxietate, de unde si taierea rasuflarii, ranirea orgoliului masculin. asta insensul propriu.
"mă gândesc că de fapt
toate sfârşiturile sunt părţi
care egalează distanţa dintre noi" - aici e ego-ul suprem, care mereu incearca sa stabileasca linistea in spirit. "ehh... totusi demersurile astea ne fac egali", ca sa nu se simta el mai prejos in fata unei femei, macar in fata unei femei.
"aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză..." - pai da, chiar e nu? toti murim cel putin odata, pe "zi" depinde doar din ce punct de vedere. dar putem muri doar odata din acelasi punct de vedere, despre asta e vorba aici., despre aceasta remiza este vorba.
"nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în faţa oglinzii
şi să privesc depărtările" - strofa care imi aduce aminte de un poem al poetei Nora Iuga, in care zicea
"nu mai ştiu
pe unde să ajung la trupul tău
mă aflu într-un labirint de oglinzi
pun mâna mereu pe mine
numai pe mine"
eul liric e constient de acest poem al Norei si a renuntat sa tot intinda mana, acum doar priveste, ii e deajuns un timp.
= privind depărtările
Doru Emanuel Iconar
Viața pare într-adevăr o partidă de șah ce se termină cu remiză.
Felicitări, Teodor,
pentru poem, pentru virajul spre înțelegerea și acceptarea firească a zilelor prin care treci, cu toată amărăciunea lor;
pentru că versurile tale „lucrează” în noi și după ce am trecut mai departe;
pentru discursul simplu, elegant;
pentru sensibilitatea ce se descoperă dincolo de cuvinte.
Cu prietenie
Doruleț
= mai faci o remiză cu moartea, mai scrii un poem; nici o zi fără poezie
Bot Eugen
Mi-au plăcut aceste trei versuri:
"aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză..."
La fel şi ultimele trei. Practic, acolo cred că se ascunde intreg mesajul poetic.
Un text scris cu detaşare, fără patetisme şi-sau retorisme.
Am citit,
Bot Eugen
plăcut.
Dely Cristian Marian
foarte adâncă şi frumoasă poezia
iar aceste două versuri atât de puternice
"toate sfârşiturile sunt părţi
care egalează distanţa dintre noi"
încât nu mă pot abţine să nu le remarc
şi le iau cu mine
spre alte sfârşituri
cu respect,
Cristian
Iată
Liviu-Ioan Muresan
cele mai frumoase versuri ale poemului:
"aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză..."
multă profunzime, parcă un strop de speranţă pentru lumea cu mai multe morţi ce se subînţelege. Punct, zid, elemente pentru care meditaţia e necesară.
LIM.
Trimiteți un comentariu