poezie [ ]
Colecţia: texte filozofice
Gustul de lut grăbeşte
reîntoarcerea luminii
printre îmbrăţişări de oameni
păsări
invalide de zbor scormonesc
în rana învadată de timp
deasupra o lume oprită
la semnul crucii
din care
ne naştem în fiecare zi
cu teamă ca atunci
când aşezăm flori parfumate
sub icoane care plâng...
tristeţea acoperă o buză
gura se umple de lacrimi
nicio umbră nu răcoreşte
îndeajuns paşii care trec
pe lângă siluetele evadate
din pământ
deşi fuga de trup
se măsoară în bătăi
de clopot
şi indiferenţa în tăcere...
tăcerea vine din două sensuri
reîntoarcerea luminii
printre îmbrăţişări de oameni
păsări
invalide de zbor scormonesc
în rana învadată de timp
deasupra o lume oprită
la semnul crucii
din care
ne naştem în fiecare zi
cu teamă ca atunci
când aşezăm flori parfumate
sub icoane care plâng...
tristeţea acoperă o buză
gura se umple de lacrimi
nicio umbră nu răcoreşte
îndeajuns paşii care trec
pe lângă siluetele evadate
din pământ
deşi fuga de trup
se măsoară în bătăi
de clopot
şi indiferenţa în tăcere...
tăcerea vine din două sensuri
6 comentarii:
lut şi lumină
Plopeanu Petrache
[10.Mar.08 21:59]
A afla gustul lutului presupune a şti sensul luminii, a-ţi şti gustul de lut înseamnă a te transforma în lumină pentru păsări şi oameni, a conferi zborul acesteia păsărilor şi oamenilor pentru a atinge înălţimea luminată a crucii. Suntem atât de trişti datorită materiei noastre efemere, încât orice evadarea a nostră dincolo de lut este ca o reântoarcere înainte de a exista şi după ce existăm.
Teodor condiţia umană este aceea care este. Să nu încercăm să ne-o depăşim decât prin gândul la lumină şi la ... pozie. Ele sunt acelea care ne pot face transparenţi la multiplele sensuri ale existenţei
Un poem cu o sensibilitate mare
Cu prietenie
PP
"sub icoane care plâng... "
Doru Emanuel Iconar
[10.Mar.08 22:56]
Teo,
N-am rezistat tentaţiei de a citi versurile pe îndelete deşi discursul poetic n-are nimic epatant. De ce? Sunt pur şi simplu atât de sincere încât lasă urme în mintea celui ce le străbate frumuseţea. Ca de obicei un final bun.
tristeţea acoperă o buză
gura se umple de lacrimi
"nicio umbră nu răcoreşte
îndeajuns paşii care trec
pe lângă siluetele evadate
din pământ
deşi fuga de trup
se măsoară în bătăi
de clopot
şi indiferenţa în tăcere...
tăcerea vine din două sensuri"
Cu prietenie
Doru Emanuel
tăcerea
tincuta horonceanu bernevic
[11.Mar.08 08:31]
"printre îmbrăţişări d oameni
păsări invalide de zbor"
Am citit şi recitit poezia, pentru tristeţea ei elegantă, pentru lumina pe care o degajă!
tincuta
microcosmos
Dana Stefan
[11.Mar.08 10:03]
obârşia este marea concordanţă. diferenţierile sunt discordante. marea concordanţă este Dumnezeu. noi putem sa ne minunam si de frumusetea unui deal daca invatam sa vedem frumosul si acolo unde nu pare a fi. imperceptibil El se afla in toate imaginile. noi suntem felii de cosmos aflati intre marele si micul infinit, in noi se află El, toata compoziţia şi tot destinul universului.
aprecieri,
Linea
STEA
+ o stea în două sensuri
Tamara Zub
[11.Mar.08 21:06]
Toţi comentatorii au remarcat valoarea acestui poem. Se vede imediat lucrătura fină, condensarea de idei, originalitatea şi puterea imaginilor:
deasupra o lume oprită
la semnul crucii
tristeţea acoperă o buză
gura se umple de lacrimi
Pentru mine ca cititor contează şi naturaleţea, emotivitatea, precizia cu care scrii despre florile parfumate aşezate cu teamă "sub icoane care plâng".
Dau o notă maximă acestui poem, adică o Stea.
Cu felicitări, tama
cu aprecieri
dan plesa
[28.Mar.08 18:30]
o poezie pamanteasca, grea, cu "gust de lut". un text condensat si trist. parca scris cu resemnare. cu resemnarea intelepciunii.
Trimiteți un comentariu