28/08/2009
TEODOR DUME: Sărbătoarea trupului. duminica
poezie
este inutil şi mare păcat
să rupi din tine
duminica
sângerezi pe dinăuntru
în rest linişte şi câteva
tristeţi obişnuite
eu o să locuiesc
în această zi
deşi nu contează
ar putea să fie o
duminică de vară sau
una de iarnă obişnuită
cu multe ciori
îmbrăcate în alb
de sărbătoare
ciugulind din zi
ştiu că n-o să trec
pe aici astăzi
probabil nici mâine
doar duminica
ziua perfectă de pe
marginea săptămânii
în care
amiaza pândeşte
în firul de iarbă
apa fântânii
flămândă
se întoarce să adape
piatra întinsă
între două spaţii
(nicio ploaie n-ar acoperi marginile)
în mine creşte tăcerea
vârful privirilor
despică un zâmbet
rotungindu-i adâncul
cu raze
urmele paşilor
ca două bătăi de clopot
măsoară timpul
prin care am trecut
înspăimântat de
indiferenţa lui Dumnezeu
care-mi cenzura trecerea
prin zi
astăzi privesc urmele
abandonate ca nişte resturi
şi tac
mâinile găurite de veşnicie
inundă semnul crucii
privirea îmbracă paşii
cu imagini
sigur nu foloseşte la nimic
atâta sufocare
spaţiul dintre ei
e o palmă de linişte
prin care vreau să trec
chiar dacă drumul
nu duce nicăieri
ciorile sunt albe
ţipătul lor pluteşte
sub aripa atinsă de cer
în fiecare zi mint
tot mai mult
pentru când voi reuşi să mor
oricum astăzi duminica
păcatul flămânzeşte lângă uşă
pulberea credinţei îmi vindecă
boala din suflet
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
= Teodor, superb (strofa a 3-a)
Cornel Ştefan Ghica
[03.Feb.08 20:49]
strofa a 3-a + "(nicio ploaie n-ar acoperi marginile)" se constituie într-o pezie de sine-stătătoare.
mi-o plăcut acest pasaj, această margine a săptămânii, această "piatra întinsă / între două spaţii".
dacă ai renunţa la (tot) restul şi ai lăsa (doar) această strofă, cred că putem vorbi de una din cele mai bune poezii scrise de tine.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ştefan Ghica
adevărată sărbătoare
luciana grosu
[04.Feb.08 09:43]
Da, Teodor,
Îi dau dreptate lui Cornel: "cred că putem vorbi de una din cele mai bune poezii scrise de tine", dar aproape în întregimea ei. Singura strofă pe care aş scoate-o e "ciorile sunt albe
ţipătul lor pluteşte
sub aripa atinsă de cer". Dumnezeu lucrează în sufletul tău. Inspiraţie şi har!
Felicitări!
părere
Ecaterina Bargan
[04.Feb.08 16:42]
aş putea descifra la infinit poezia asta fiindcă se desprind multe idei. am remarcat trecerea de la atmosfera caldă a duminicii, atît de apropiată sufletului, la cele mai intens trăiri interiorizate. versul dintre paranteze îmi trimite gîndurile la orizontul ce nu poate fi atins. totul depinde numai de noi. dacă primim sau nu duminica în suflet. paşii - bătăi de clopote, aduc un ritm/tempou/tensiune acolo. pt o clipă am trăit aceeaşi stare pe care am trăit-o şi la un spectacol dramă în care păcatul omenesc era mult prea mare în raport cu puterea omului de a duce povara. apoi liniştea ca un refugiu. mi se pare bun acum finalul.
Teodor Dume
Victor Ţarină
[04.Feb.08 17:03]
Într-adevăr remarcabil poem, cu multe versuri memorabile.*În fiecare zi mint tot mai mult pentru când voi reuşi să mor*Şi sfârşitul...Foarte frumos!
Cu stimă şi prietenie,
Victor
frumuseţea vine din cuvânt
da, un poem deosebit!
Trimiteți un comentariu