Teodor Dume: Preambul

poezie [ ]

Colecţia: poezii de dragoste

n-am să rezist
până la ziua ta când
buzele-ţi desfăcute ca o rană
vindecă trupuri...
măcar atât cât să te strig
să mă iubeşti încât
să-mi fie dor de mine
în tălpile goale
tremur ca şi cum
ţi-aş vedea mâinile
atingându-mi obrazul

oricum de mâine
mă prefac în cioburi
moment în care
mă vei lua în palmă
şi ne vom privi lung
mult mai lung decît doi cunoscuţi

de partea cealaltă a ferestrei
foarte aproape de tine
dumnezeu încremenit
între două lacrimi
se va uita tăcut...

cât de frumoasă naşterea trupului!
peste tot linişte