Ploaiapoezie |
a început să lumineze
dincolo de nori
rafale şi pocnete
ca de mitralieră
foc cu foc
dar încă nu plouă
doar câteva picături
ca nişte ventuze
se lipesc de sticla ferestrei
de la camera de zi
din care privesc
în parc
doi adolescenţi
uitaţi în vise
mult prea fericiţi
printre crengile ce-i acoperă
ca o linişte
în zâmbetul meu
pendulează o zbatere
de sus în jos
peste liniştea de afară
a început să picure
tresar
ca un copil sfios întind mâna
şi plouă...
3 comentarii:
tablou George Floarea
26 mai 2009, 20:46
Mi-au plăcut imaginea de dincolo de fereastră și zâmbetul din fața ei. Mă atrage mult expresia „în zâmbetul meu pendulează o zbatere”.
Toate cele bune!
quasiote
aud de vreo Daniel D Marin
25 mai 2009, 13:03
un an si ceva numele tau, il vad-il aud... dar s-a intamplat ca de fiecare data cand am intrat sa citesc cate un text (nu neaparat pe acest site, se intelege) sa nu se fi ridicat la inaltimea... vizuala si auditiva, cum spuneam, a numelui... (asa cum suna si cum se vede el in capul meu :D)
dar aici esti si sensibil, si induiosator, si minimalist (asa cum e Ofelia Prodan in unele texte mai "blande"), si, nu stiu, lectura parca imi suna/se vede (:D) placut, pentru prima oara parca pe masura numelui.
pentru asta las 7 puncte :)
= ploile de mai,
Murza Narcis Ioel
[25.May.09 13:39]
un text frumos despre tunete, ploaie de mai şi ...tăcerea dragostei.
remarc :
"în parc
doi adolescenţi
uitaţi în vise
mult prea fericiţi
printre crengile ce-i acoperă
ca o linişte "(tablou de anotimp ),
apoi :
"în zâmbetul meu
pendulează o zbatere
sus jos sus jos" (eul liric care se confesează, amintiri invadându-l, clipe apuse...)
citit, plăcut,
acelaşi,
Narcis
Trimiteți un comentariu