TEODOR DUME: Noaptea fără vise e ca un interior cu lucruri perisabile

POEZIE

nu-mi pot imagina
o noapte fără vise
dacă aş renunţa la ele
în trupul meu
s-ar închide o fereastră
şi peste aerul mort s-ar
dezgoli întunericul greu
şi rece ca un zid
uneori atât de rece încât
îi simt răsuflarea ca o
zbatere de fluture...

e ca şi când cineva
mi-ar trece prin suflet
şi semnul de pe talpă
m-ar condamna la dispariţie...

...şi ce ciudat cerul
cerul se întunecă va fi ploaie
îmi împachetez noaptea şi-o rânduiesc
printre celelalte lucruri

înafară mai sunt şi alte lucruri
de care am uitat...