BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME
Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
20/08/2009
TEODOR DUME: Ca o corabie în derivă
În inima aceasta n-a mai locuit nimeni
de ceva vreme
miroase cumplit a mucegai
din toamnă până-n primăvară
aerul închis decojeşte pereţii
cu un fel de revoltă
(nu nu poţi trăi într-o lume în care
îţi imaginezi moartea ca
pe o îmbrăţişare frăţească
ştiind că totul se termină
cu o simplă zugrăveală...)
probabil plouă afară doar
o linişte tuciurie
creşte până la ştreaşină
totul se termină se termină şi
dimineaţa ancorată în mine
din care respir
tăcere multă tăcere
se împrăştie peste tot
orele se scurg
alunec alunec mă scufund
simt nevoia să strig...
coridoarele inimii se întunecă
încerc să mă ascund în spatele
jaluzelelor trase
dar nu pot
cineva muşcă din mine
încă exist
(nici nu-mi pot imagina lumea
fără toate lucrurile acestea mici)
ca un sacrificiu voi locui
în inima aceasta şi
nu voi pleca niciunde
până când voi găsi pe cineva
să mă înlocuiască
o fi prea târziu
nu ştiu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu